Am sa incep direct cu ce a fost reprezentativ pentru BDSM-ul romanesc. Nu vreau sa intervin in text pentru a nu denatura textele:
“Fragmentul de mai jos face parte din articolul “Sado Masochism in Romania”, publicat in revista “Penthouse” in anul 2003 (?). Este probabil prima incercare de a face o istorie a comunitatii BDSM in Romania.
“Pe lista internationala de dominatoare facuta de neamtul Max Fisch nu figura decat Domina Kara din Bucuresti, careia i-am dat un mail si n-am primit raspuns. Dupa cautari laborioase, am dat peste site-ul “Dominei Hera” – prima stapana autentica din Romania. Dominatoarea zicea ca locuieste in Cluj si primeste sclavi contra unor atentii care se negociaza la fata locului. Am trimis un mail, am asteptat raspunsul cateva zile si n-a venit. Domina avea un link cu alt site, “pagina sklawului”. Sklawul avea pe site texte despre sado-masochism, o lista bibliografica bogata, care cuprindea carti de la Freud pana la Marchizul de Sade sau cele ale Baronului Sacher-Masoch si vorbea chiar despre o comunitate sado-maso in Romania. I-am scris recomandandu-ma cu identitatea reala, la adresa sklawul@yahoo.com si a raspuns. Omul a fost sincer, era L.K., un intelectual de origine maghiara din Cluj. Ne-a rugat sa-i spunem sec, Vasile. A recunoscut ca ii place sa linga cizme, sa se lase biciuit, legat sau intepat, ca isi divinizeaza stapanele. Tot prin Internet a gasit mai multe persoane care au aceeasi pasiune. In mare secret, anuntate cu o zi inainte, membrii comunitatii navigatorilor sado-masochisti convoaca intalniri, desfasurate aproximativ o data la doua luni, in diverse orase ale tarii. Pana acum au avut loc intalniri la Alba-Iulia, Arad si Cluj. De fiecare data s-au strans aproximativ zece participanti, in majoritatea ardeleni. Proportia a fost de o femeie la doi barbati. Intalnirile debuteaza de obicei cu discutii libere, desfasurate intr-o carciuma discreta. La Alba-Iulia a fost vorba de barul Eden, acolo s-au vazut pentru prima oara sado-masochistii care se cunosteau doar de pe net. Dupa prima vizionare, cand amotsfera se mai destinde cu ceva alcool si banculete, dominatoarele isi aleg din gramada de potentiali biciuiti pe cei mai aratosi, restul ramanand cu buzele umflate si spinarea dezumflata.
Cum intalnirile nu satisfac intru totul dorinta ascunsa a “comunitatii” sklawului, amatorii de sex bizar au inregistrat, pe mirc, un canal de chat unde se pot confesa unul altuia in voie – #sub. Cum sex-shop-urile de la noi nu stau bine la capitolul catuse, ace, brice si alte bice, membrii cercului de la Cluj fac mici escapade de shopping in Ungaria, unde dupa spusele lui Vasile pute de sado-masochisti dornici de asemenea marfa. Despre numarul aproximativ al practicantilor sado-maso din Romania, seriosul intelectual, cercetator si paracticant al fenomenului n-a putut sa ne spuna prea multe. Cantitatea e variabila, undeva intre cateva mii si cateva zeci de mii, unii dintre ei practicand doar ocazional acest “sport extrem”. Asa cum s-a intamplat si cu comunitatea gay, Vasile viseaza ca incetul cu incetul romanii se vor obisnui cu ideea ca exista si oameni carora le place sa chinuie si sa se lase chinuiti cu anumite limite, ca ideea nu va mai scandaliza sau oripila si ca peste ceva timp nici nu va mai fi privita ca o chestie picant-bizara, ci doar ca o optiune personala care tine de intimitate.”
(preluat de pe grupul Domination_ro)” – preluare dupa http://deviantx.lx.ro/main.htm